13 definiții pentru contencios (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTENCIOS, -OASĂ, contencioși, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (În unele state) Serviciu de avocați care apără drepturile și interesele juridice ale unor întreprinderi sau instituții la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de norme după care se rezolvă litigiile de către acest organ. 2. Adj. (În sintagma) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (după fr. contentieux).

contencios, ~oa [At: PRETORIAN, DR. C. 56 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat contentiosus, după fr contentieux] (Jur) 1 a Care dă naștere la discuție. 2 a (Îs) Procedură ~oasă Procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. 3 sn Serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. 4 sn (Îs) ~ administrativ Organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice. 5 sn (Îas) Ansamblu de norme după care sunt rezolvate litigiile de către un astfel de organ.

CONTENCIOS, -OASĂ, contencioși, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de norme după care se rezolvă litigiile de către acest organ. 2. Adj. (În sintagma) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (după fr. contentieux).

CONTENCIOS, -OA s.n. (Ieșit din uz) Serviciu al unei instituții publice sau particulare, care se ocupă de problemele juridice ale instituției respective. // adj. (Jur.) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. [Pron. -ci-os. / < lat. contentiosus, după fr. contentieux].

CONTENCIOS, -OA I. s. n. (în unele state) serviciu de avocați în cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor întreprinderi sau instituții, care apără drepturile și interesele juridice ale acestora. ♦ ~ administrativ = a) organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre stat și persoanele fizice; b) ansamblu de forme după care se rezolvă asemenea litigii. II. adj. 1. care este contestat, discutabil; litigios. 2. (jur.) procedură õasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. (după lat. contentiosus, fr. contentieux)

CONTENȚIOS, -OASĂ, contențioși, -oase, adj. (Rar) Care merită a fi pus în discuție, discutabil; litigios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. contentieux, lat. contentiosus.

CONTENȚIOS, -OA adj. Care merită să fie pus în discuție; litigios; discutabil. [Pron. -ți-os. / cf. fr. contentieux, lat. contentiosus < contentio – luptă].

*contențiós, -oásă adj. (lat. contentiosus, care se poate judeca, îndărătnic, d. contentus, întins, încordat, ardent, conténdere, a lupta. V. tind, pretind, pretențios). Ĭubitor de dispută: spirit contențios. Contestat, litigios: afacere contențioasă. S. n., pl. urĭ sau oase. Acel serviciŭ administrativ care se ocupă de neînțelegerile dintre particularĭ și stat (secțiunea III a Curțiĭ de Casațiune). – Fals -cios. Cp. cu pretențios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contencios1 (desp. -ci-os) adj. m., pl. contencioși; f. contencioa, pl. contencioase

contencios1 (-ci-os) adj. m., pl. contencioși; f. contencioasă, pl. contencioase

contencios adj. m. (sil. -ci-os), pl. contencioși; f. sg. contencioasă, pl. contencioase

contențios adj. m., pl. contențioși; f. sg. contențioasă, pl. contențioase

Intrare: contencios (adj.)
contencios1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contencios
  • contenciosul
  • contenciosu‑
  • contencioa
  • contencioasa
plural
  • contencioși
  • contencioșii
  • contencioase
  • contencioasele
genitiv-dativ singular
  • contencios
  • contenciosului
  • contencioase
  • contencioasei
plural
  • contencioși
  • contencioșilor
  • contencioase
  • contencioaselor
vocativ singular
plural
contențios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contențios
  • contențiosul
  • contențiosu‑
  • contențioa
  • contențioasa
plural
  • contențioși
  • contențioșii
  • contențioase
  • contențioasele
genitiv-dativ singular
  • contențios
  • contențiosului
  • contențioase
  • contențioasei
plural
  • contențioși
  • contențioșilor
  • contențioase
  • contențioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contencios, contencioaadjectiv

  • 1. Care este contestat. DN MDN '00
    • chat_bubble (în) sintagmă Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.