opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEMPLATOR, -OARE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATOR, -OARE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

contemplator, ~oare smf, a [At: CĂLINESCU, I, 275 / Pl: ~i, ~oare / E: fr contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă.

CONTEMPLATOR, -OARE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Cel care contemplă, care este cufundat în visare. Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210.

CONTEMPLATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].

CONTEMPLATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)

CONTEMPLATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, lat. contemplator

*contemplatór, -oáre adj. Care contemplă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contemplatoare s. f., g.-d. art. contemplatoarei; pl. contemplatoare

contemplatoare s. f., g.-d. art. contemplatoarei; pl. contemplatoare

!contemplator adj. m., s. m., pl. contemplatori; adj. f., s. f. sg. și pl. contemplatoare

contemplator s. m., pl. contemplatori

contemplator s. m., pl. contemplatori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTEMPLATOR adj. v. visător.

CONTEMPLATOR adj. contemplativ, meditativ, visător. (Fire ~.)

Intrare: contemplatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplatoare
  • contemplatoarea
plural
  • contemplatoare
  • contemplatoarele
genitiv-dativ singular
  • contemplatoare
  • contemplatoarei
plural
  • contemplatoare
  • contemplatoarelor
vocativ singular
  • contemplatoare
  • contemplatoareo
plural
  • contemplatoarelor
Intrare: contemplator
contemplator1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplator
  • contemplatorul
  • contemplatoru‑
plural
  • contemplatori
  • contemplatorii
genitiv-dativ singular
  • contemplator
  • contemplatorului
plural
  • contemplatori
  • contemplatorilor
vocativ singular
  • contemplatorule
plural
  • contemplatorilor
contemplator2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplator
  • contemplatorul
  • contemplatoru‑
  • contemplatoare
  • contemplatoarea
plural
  • contemplatori
  • contemplatorii
  • contemplatoare
  • contemplatoarele
genitiv-dativ singular
  • contemplator
  • contemplatorului
  • contemplatoare
  • contemplatoarei
plural
  • contemplatori
  • contemplatorilor
  • contemplatoare
  • contemplatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contemplator, contemplatorisubstantiv masculin
contemplatoare, contemplatoaresubstantiv feminin

  • 1. (și) adjectival Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: contemplativ meditativ visător
    • format_quote Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.