7 definiții pentru contemplativitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contemplativitate sf [At: DN3 / E: contemplativ + ~itate] 1 Trăsătura caracteristică filozofiei constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic. 2 Caracter contemplativ.

CONTEMPLATIVITÁTE s. f. 1. Trăsătură caracteristică a filosofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate.

CONTEMPLATIVITÁTE s. f. 1. Trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate.

CONTEMPLATIVITÁTE s.f. Caracter contemplativ. [Cf. fr. contemplativité].

CONTEMPLATIVITÁTE s. f. caracter contemplativ. (< fr. contemplativité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contemplativitáte s. f., g.-d. art. contemplativitắții

contemplativitáte s. f., g.-d. art. contemplativității

Intrare: contemplativitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplativitate
  • contemplativitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • contemplativități
  • contemplativității
plural
vocativ singular
plural

contemplativitate

  • 1. Trăsătură caracteristică a filosofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
    surse: MDA2 DEX '09
  • 2. Caracter contemplativ.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Contemplativ + sufix -itate.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN