2 definiții pentru contemplativism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTEMPLATIVÍSM s. n. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoașterii. (< contemplativ + -ism)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contemplativísm s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contemplativism
contemplativism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)