2 definiții pentru contemplativism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEMPLATIVÍSM s. n. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoașterii. (< contemplativ + -ism)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: contemplativism
contemplativism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplativism
  • contemplativismul
  • contemplativismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • contemplativism
  • contemplativismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)