14 definiții pentru contemplativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEMPLATIV, -Ă, contemplativi, -e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neglijând latura practică, activă. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.

contemplativ, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr contemplatif] 1 Care contemplă. 2 Care este înclinat spre contemplare Si: visător. 3 Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau transformarea realității. 4 (Îs) Viață ~ă Viață consacrată meditației și nu acțiunii.

CONTEMPLATIV, -Ă, contemplativi, -e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.

CONTEMPLATIV, -Ă, contemplativi, -e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare, cațe își petrece timpul în reverie; visător; de contemplare. Fire contemplativă.Am putut rămînea în atitudine contemplativă față de ea. IBRĂILEANU, A. 144. Îi privea nedumerită, cu ochii ei mari, serioși, contemplativi. VLAHUȚĂ, O. A. III 173. ◊ Atitudine contemplativă = atitudine de expectativă față de problemele sociale, care, sub masca imparțialității, servește reacțiunii.

CONTEMPLATIV, -Ă adj. Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [Cf. fr. contemplatif, it. contemplativo].

CONTEMPLATIV, -Ă adj. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător. ◊ care se limitează să contemple, fără vreun scop practic. (< fr. contemplatif, lat. contemplativus)

CONTEMPLATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care contemplă; înclinat spre contemplare; meditativ. Spirit ~. 2) Care se reduce la contemplare; limitat de contemplare. Viață ~ă. /<fr. contemplatif

contemplativ a. l. căruia ii place contemplațiunea: spirit contemplativ; 2. petrecut în meditațiune: vieața contemplativă a călugărilor.

*contemplatív, -ă adj. (lat. contemplativus). Relativ la contemplațiune: studiĭ contemplative. Căruĭa-ĭ place contemplațiunea: spirit contemplativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contemplativ adj. m., pl. contemplativi; f. contemplati, pl. contemplative

contemplativ adj. m., pl. contemplativi; f. contemplativă, pl. contemplative

contemplativ adj. m., pl. contemplativi; f. sg. contemplativă, pl. contemplative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTEMPLATIV adj. contemplator, meditativ, visător. (Fire ~.)

Intrare: contemplativ
contemplativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplativ
  • contemplativul
  • contemplativu‑
  • contemplati
  • contemplativa
plural
  • contemplativi
  • contemplativii
  • contemplative
  • contemplativele
genitiv-dativ singular
  • contemplativ
  • contemplativului
  • contemplative
  • contemplativei
plural
  • contemplativi
  • contemplativilor
  • contemplative
  • contemplativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contemplativ, contemplatiadjectiv

  • 1. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fire contemplativă. DLRLC
    • format_quote Am putut rămînea în atitudine contemplativă față de ea. IBRĂILEANU, A. 144. DLRLC
    • format_quote Îi privea nedumerită, cu ochii ei mari, serioși, contemplativi. VLAHUȚĂ, O. A. III 173. DLRLC
    • 1.1. Care se limitează la contemplare, neglijând latura practică, activă. DEX '09 MDN '00
      • 1.1.1. Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. DEX '09 DEX '98
      • 1.1.2. Atitudine contemplativă = atitudine de expectativă față de problemele sociale, care, sub masca imparțialității, servește reacțiunii. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.