2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contempla vtr [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 447 / Pzi: contemplu și (rar) ~lez / E: fr contempler, it contemplare] 1-2 A (se) privi lung (cu admirație și cu emoție).

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. A privi îndelung și cu admirație sau emoție. Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253. Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57. Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186. (Glumeț) De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46. (Cu o notă de ironie) Ana strînse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor, C. PETRESCU, C. V. 95. ◊ Refl. reciproc. Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contémplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)

A CONTEMPLÁ contémplu 1. tranz. (viața, natura etc.) A privi lung și cu admirație. 2. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui. /<fr. contempler, lat. contemplari

contemplà v. a considera cu atențiune, a examina cu mintea.

*contémplu și -éz, a v. tr. (lat. con-templari, a te uĭta în templu, în porțiunea de cer tăĭată de aŭgur. E un cuv. din limba aŭgurilor, ca și consider. V. templu). Mă uĭt atent și mult admirînd orĭ cugetînd. V. intr. Meditez: a petrece vĭața contemplînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contemplá (a ~) vb., ind. prez. 3 contémplă

contemplá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contémplă

contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)

Intrare: contemplat
contemplat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplat
  • contemplatul
  • contemplatu‑
  • contempla
  • contemplata
plural
  • contemplați
  • contemplații
  • contemplate
  • contemplatele
genitiv-dativ singular
  • contemplat
  • contemplatului
  • contemplate
  • contemplatei
plural
  • contemplați
  • contemplaților
  • contemplate
  • contemplatelor
vocativ singular
plural
Intrare: contempla
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contempla
  • contemplare
  • contemplat
  • contemplatu‑
  • contemplând
  • contemplându‑
singular plural
  • contemplă
  • contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contemplu
(să)
  • contemplu
  • contemplam
  • contemplai
  • contemplasem
a II-a (tu)
  • contempli
(să)
  • contempli
  • contemplai
  • contemplași
  • contemplaseși
a III-a (el, ea)
  • contemplă
(să)
  • contemple
  • contempla
  • contemplă
  • contemplase
plural I (noi)
  • contemplăm
(să)
  • contemplăm
  • contemplam
  • contemplarăm
  • contemplaserăm
  • contemplasem
a II-a (voi)
  • contemplați
(să)
  • contemplați
  • contemplați
  • contemplarăți
  • contemplaserăți
  • contemplaseți
a III-a (ei, ele)
  • contemplă
(să)
  • contemple
  • contemplau
  • contempla
  • contemplaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contempla
  • contemplare
  • contemplat
  • contemplatu‑
  • contemplând
  • contemplându‑
singular plural
  • contemplea
  • contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contemplez
(să)
  • contemplez
  • contemplam
  • contemplai
  • contemplasem
a II-a (tu)
  • contemplezi
(să)
  • contemplezi
  • contemplai
  • contemplași
  • contemplaseși
a III-a (el, ea)
  • contemplea
(să)
  • contempleze
  • contempla
  • contemplă
  • contemplase
plural I (noi)
  • contemplăm
(să)
  • contemplăm
  • contemplam
  • contemplarăm
  • contemplaserăm
  • contemplasem
a II-a (voi)
  • contemplați
(să)
  • contemplați
  • contemplați
  • contemplarăți
  • contemplaserăți
  • contemplaseți
a III-a (ei, ele)
  • contemplea
(să)
  • contempleze
  • contemplau
  • contempla
  • contemplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contempla

  • 1. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 6 exemple
    exemple
    • Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253.
      surse: DLRLC
    • Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57.
      surse: DLRLC
    • Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186.
      surse: DLRLC
    • glumeț De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46.
      surse: DLRLC
    • ironic Ana strînse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor. C. PETRESCU, C. V. 95.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.
      surse: DLRLC

etimologie: