18 definiții pentru contagiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contagiune sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: ~gi-u~ / Pl: ~ni / E: fr contagion, lat contagio, -onis] 1 Contaminare (1). 2 (Înv) Epidemie.

CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul, direct sau indirect; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.

CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.

CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. 1. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. Contagiunea era așa de primejdioasă, încît cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă, și violența era așa de mare, încît un om lovit de ciumă era un om mort. GHICA, S. 29. 2. (Învechit) Epidemie, molimă. Cioclii, cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. A. 56. – Pronunțat: -gi-u-.

CONTAGIÚNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagio – contact].

CONTAGIÚNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni). (< fr. contagion, lat. contagio)

CONTAGIÚNE ~i f. Transmitere a unei boli prin contact direct sau printr-un agent intermediar. [Sil. -gi-u-] /<fr. contagion, lat. contagio, ~onis

contagiune f. 1. comunicarea unei boale prin contact; 2. fig.4 se zice de toate lucrurile rele, cari se comunică prin frecventare sau prin exemplu: evitați contagiunea vițiului.

*contagiúne f. (lat. contágio, -ónis). Molipsire, transmiterea boaleĭ pin contact. Fig. Contagiunea vițiuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contagiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiúnii; pl. contagiúni

contagiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. contagiúnii; pl. contagiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTAGIÚNE s. v. epidemie, molimă.

CONTAGIÚNE s. 1. v. molipsire. 2. v. epidemie.

CONTAGIUNE s. (MED.) contaminare, infectare, infecție, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)

contagiune s. v. EPIDEMIE. MOLIMĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTAGIÚNE (< fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infecții de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit între organismul receptiv și sursa de infecție, fie indirect, prin intermediul unor factori animați (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimați (alimente, apă, obiecte-purtătoare de microbi). 2. Transmitere involuntară a unor manifestări psihice la alte persoane corespunzător unor tendințe normale de imitație și sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifestă curent în viața de grup (c. rîsului, c. panicii, c. euforică etc.).

Intrare: contagiune
contagiune substantiv feminin
  • silabație: -gi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contagiune
  • contagiunea
plural
  • contagiuni
  • contagiunile
genitiv-dativ singular
  • contagiuni
  • contagiunii
plural
  • contagiuni
  • contagiunilor
vocativ singular
plural

contagiune

  • 1. Transmitere a unei boli de la un om la altul, direct sau indirect.
    exemple
    • Contagiunea era așa de primejdioasă, încît cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă, și violența era așa de mare, încît un om lovit de ciumă era un om mort. GHICA, S. 29.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cioclii, cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. A. 56.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni).
    surse: MDN '00

etimologie: