opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTABILIZÁ, contabilizez, vb. I. Tranz. A înregistra o operație economică sau financiară în conturi (1). – Din fr. comptabiliser.

contabiliza vt [At: EV. CONT. 26 / Pzi: ~zéz / E: fr comptabiliser] 1 A înregistra o operație economică sau financiară în conturi. 2 A opera într-un cont.

CONTABILIZÁ, contabilizez, vb. I. Tranz. A înregistra o operație economică sau financiară în conturi (1); a opera într-un cont. – Din fr. comptabiliser.

CONTABILIZÁ, contabilizez, vb. I. Tranz. A înregistra o operație contabilă în conturi (1); a opera într-un cont.

CONTABILIZÁ vb. I. tr. A opera într-un cont, a înregistra o operație contabilă în conturi (1). [< fr. comptabiliser].

CONTABILIZÁ vb. tr. a înregistra operații economice și financiare în conturi (1). (< fr. comptabiliser)

A CONTABILIZÁ ~éz tranz. (operații economice sau financiare) A înscrie la contabilitate; a înregistra în contabilitate; a înregistra în conturi. /<fr. comptabiliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 contabilizeáză

contabilizá vb., ind. prez. 1 sg. contabilizéz, 3 sg. și pl. contabilizeáză

Intrare: contabilizat
contabilizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contabilizat
  • contabilizatul
  • contabilizatu‑
  • contabilizată
  • contabilizata
plural
  • contabilizați
  • contabilizații
  • contabilizate
  • contabilizatele
genitiv-dativ singular
  • contabilizat
  • contabilizatului
  • contabilizate
  • contabilizatei
plural
  • contabilizați
  • contabilizaților
  • contabilizate
  • contabilizatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contabiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contabiliza
  • contabilizare
  • contabilizat
  • contabilizatu‑
  • contabilizând
  • contabilizându‑
 singular plural
  • contabilizează
  • contabilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contabilizez
 (să)
  • contabilizez
  • contabilizam
  • contabilizai
  • contabilizasem
a II-a (tu)
  • contabilizezi
 (să)
  • contabilizezi
  • contabilizai
  • contabilizași
  • contabilizaseși
a III-a (el, ea)
  • contabilizează
 (să)
  • contabilizeze
  • contabiliza
  • contabiliză
  • contabilizase
plural I (noi)
  • contabilizăm
 (să)
  • contabilizăm
  • contabilizam
  • contabilizarăm
  • contabilizaserăm
  • contabilizasem
a II-a (voi)
  • contabilizați
 (să)
  • contabilizați
  • contabilizați
  • contabilizarăți
  • contabilizaserăți
  • contabilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • contabilizează
 (să)
  • contabilizeze
  • contabilizau
  • contabilizară
  • contabilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contabiliza

  • 1. A înregistra o operație economică sau financiară în conturi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: