5 definiții pentru contășel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTĂȘÉL, contășele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui contăș (2). – Contăș + suf. -el.

CONTĂȘÉL, contășele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui contăș (2). – Contăș + suf. -el.

contășél sn [At: RUSSO, S. 6 / Pl: ~ei / E: contaș + -el] 1-2 (Șhp) Contăș (3) (mic).

CONTĂȘÉL, contășele, s. n. (Mold.) Diminutiv al lui contăș. 1 contășel blănit. SEVASTOS, N. 47. Fiecare fecior de bacal vrea să-și schimbe... contășelul pe un surtuc. RUSSO, O. 91.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contășél (reg.) s. n., pl. contășéle

contășél s. n., pl. contășéle

Intrare: contășel
contășel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contășel
  • contășelul
  • contășelu‑
plural
  • contășele
  • contășelele
genitiv-dativ singular
  • contășel
  • contășelului
plural
  • contășele
  • contășelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contășel

  • 1. regional Diminutiv al lui contăș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • 1 contășel blănit. SEVASTOS, N. 47.
      surse: DLRLC
    • Fiecare fecior de bacal vrea să-și schimbe... contășelul pe un surtuc. RUSSO, O. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Contăș + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09