2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consultánt, ~ă [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr consultant] 1-2 smf, a (Persoană) care dă sfaturi, indicații sau trage concluzii în probleme privind specialitatea sa. 3 a (Îs) Medic ~ Medic care nu face vizite la domiciliul bolnavului, tratând doar persoanele care se prezintă Ia clinica sau la spitalul unde acesta lucrează. 4 sm (Ccr) Spital unde lucrează un astfel de medic. 5 a (Îs) Avocat ~ Avocat care nu pledează în instanță, oferind doar consultații juridice.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care oferă opinii, concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. – Din fr. consultant.

CONSULTÁNT, -Ă, consultanți, -te, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o instituție de stat în calitate de specialist, fiind chemată să dea indicații și să pună concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. La diferite mese lucrează bibliotecarii, care împart și primesc cărțile, și consultanții, care dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685. ◊ (Adjectival) Medic consultant.

CONSULTÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții etc. care dă indicații, pune concluzii și face diferite lucrări care privesc specialitatea sa. [Cf. fr. consultant, rus. konsultant].

CONSULTÁNT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant)

consultant a. care dă consilii: medic, advocat consultant. ║ m. cel ce dă sau cere o consultațiune.

*consultánt, -ă adj. (fr. consultant). Client (care cere o consultațiune). Sfătuitor: medic consultant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consultánt adj. m., s. m., pl. consultánți; adj. f., s. f. consultántă, pl. consultánte

consultánt s. m., adj. m., pl. consultánți; f. sg. consultántă, pl. consultánte

Intrare: consultantă
consultantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consultantă
  • consultanta
plural
  • consultante
  • consultantele
genitiv-dativ singular
  • consultante
  • consultantei
plural
  • consultante
  • consultantelor
vocativ singular
plural
Intrare: consultant (adj.)
consultant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consultant
  • consultantul
  • consultantu‑
  • consultantă
  • consultanta
plural
  • consultanți
  • consultanții
  • consultante
  • consultantele
genitiv-dativ singular
  • consultant
  • consultantului
  • consultante
  • consultantei
plural
  • consultanți
  • consultanților
  • consultante
  • consultantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consultant, -ă consultant (2) consultantă

  • 1. (Specialist) care oferă opinii, concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • La diferite mese lucrează bibliotecarii, care împart și primesc cărțile, și consultanții, care dau cititorilor sfaturile necesare în legătură cu bibliografia pentru anumite probleme ce-i interesează. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2685.
      surse: DLRLC
    • Medic consultant.
      surse: DLRLC

etimologie: