opțiuni
  • info

10 definiții pentru consuetudinar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSUETUDINAR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.

CONSUETUDINAR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.

consuetudinar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 100 / V: (asr) ~al / Pl: ~i, ~e / E: consuetudine] 1 (Liv) Cutumiar. 2 (Jur) Care se referă la consuetudine. 3 Specific consuetidinii. 4 Care provine de la consuetudine. 5 Care aparține consuetudinii.

CONSUETUDINAR, -Ă adj. Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Cf. lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire].

CONSUETUDINAR, -Ă adj. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. (< lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)

*consuetudinár, -ă adj. (lat. consuetudinarius, d. consuetúdo, -údinis, obiceĭ). Obișnuit, abitual. Dreptu consuetudinar, obiceĭu pămîntuluĭ. V. obiceĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consuetudinar (desp. -su-e-) adj. m., pl. consuetudinari; f. consuetudinară, pl. consuetudinare

consuetudinar (livr.) (-su-e-) adj. m., pl. consuetudinari; f. consuetudinară, pl. consuetudinare

consuetudinar adj. m. (sil. -su-e-), pl. consuetudinari; f. sg. consuetudinară, pl. consuetudinare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSUETUDINAR adj. v. cutumiar.

CONSUETUDINAR adj. (JUR.) cutumiar. (Practică ~.)

Intrare: consuetudinar
consuetudinar adjectiv
  • silabație: con-su-e- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consuetudinar
  • consuetudinarul
  • consuetudinaru‑
  • consuetudinară
  • consuetudinara
plural
  • consuetudinari
  • consuetudinarii
  • consuetudinare
  • consuetudinarele
genitiv-dativ singular
  • consuetudinar
  • consuetudinarului
  • consuetudinare
  • consuetudinarei
plural
  • consuetudinari
  • consuetudinarilor
  • consuetudinare
  • consuetudinarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consuetudinar, consuetudinarăadjectiv

  • 1. livresc Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: cutumiar
etimologie:
  • consuetudine DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.