8 definiții pentru consubstanțialitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consubstanțialitate sf [At: DN3 / P: ~ți-a~ / Pl: ~tăți / E: fr consubstantialité] Unitate și identitate de substanță.

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. consubstantialité.

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.

CONSUBSTANȚIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)

*consubstanțialitáte f. (lat. consubstantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstantial: Arieniĭ negaŭ consubstanțialitatea Fiuluĭ cu Tatăl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consubstanțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. consubstanțialitắții

consubstanțialitáte s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. consubstanțialității

Intrare: consubstanțialitate
consubstanțialitate substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: -ți-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consubstanțialitate
  • consubstanțialitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • consubstanțialități
  • consubstanțialității
plural
vocativ singular
plural

consubstanțialitate

  • 1. Însușirea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: