8 definiții pentru consubstanțialitate

consubstanțialitáte sf [At: DN3 / P: ~ți-a~ / Pl: ~tắți / E: fr consubstantialité] Unitate și identitate de substanță.

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. consubstantialité.

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.

consubstanțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. consubstanțialitắții

consubstanțialitáte s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. consubstanțialității

CONSUBSTANȚIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].

CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)

*consubstanțialitáte f. (lat. consubstantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstantial: Arieniĭ negaŭ consubstanțialitatea Fiuluĭ cu Tatăl.

Intrare: consubstanțialitate
consubstanțialitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consubstanțialitate consubstanțialitatea
plural
genitiv-dativ singular consubstanțialități consubstanțialității
plural
vocativ singular
plural