2 intrări

7 definiții

constructivíst, ~ă [At: DN3 / Pl: ~íști, ~e / E: fr constructiviste, ger Konstruktivist] 1-4 a Referitor la constructivism (1-4). 5-8 Care aparține constructivismului (1-4). 9-12 Specific constructivismului (1-4). 13-16 Care aparține constructivismului (1-4). 17-20 smf Adept al constructivismului (1-4).

CONSTRUCTIVÍST, -Ă, constructiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al constructivismului. – Din fr. constructiviste, germ. Konstruktivist.

CONSTRUCTIVÍST, -Ă, constructiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al constructivismului. – Din fr. constructiviste, germ. Konstruktivist.

*constructivíst adj. m., s. m., pl. constructivíști; adj. f., s. f. constructivístă, pl. constructivíste

constructivíst s. m., adj. m., pl. constructivíști; f. sg. constructivístă, pl. constructivíste

CONSTRUCTIVÍST, -Ă adj. Referitor la constructivism, care aparține constructivismului. // s.m.și f. Adept al constructivismului. [Cf. fr. constructiviste, germ. Konstruktivist].

CONSTRUCTIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al constructivismului. (< fr. constructiviste)

Intrare: constructivist (adj.)
constructivist adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constructivist constructivistul constructivistă constructivista
plural constructiviști constructiviștii constructiviste constructivistele
genitiv-dativ singular constructivist constructivistului constructiviste constructivistei
plural constructiviști constructiviștilor constructiviste constructivistelor
vocativ singular
plural
Intrare: constructivist (s.m.)
constructivist substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constructivist constructivistul
plural constructiviști constructiviștii
genitiv-dativ singular constructivist constructivistului
plural constructiviști constructiviștilor
vocativ singular
plural