14 definiții pentru constricție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTRICȚIE, constricții, s. f. Reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori. [Var.: constricțiune s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.

constricție sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr constriction, lat constrictio, -onis] 1 Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sangvin sau a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. 2 Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.

CONSTRICȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiune s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.

CONSTRICȚIE s.f. v. constricțiune.

CONSTRICȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio)

CONSTRICȚIE ~i f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constriction, lat. constrictio, ~onis

CONSTRICȚIUNE s. f. v. constricție.

CONSTRICȚIUNE s. f. v. constricție.

constricțiune sf vz constricție

CONSTRICȚIUNE, constricțiuni, s. f. Mișcare de apropiere a pereților canalului vocal, astfel încît suflul bucal expirat produce un zgomot caracteristic. Un «ț» începe cu un «t», cu o ocluziune, și se termină cu un «s», cu o constricțiune. Gram. ROM. I 66.

CONSTRICȚIUNE s.f. Strîngere, îngustare (printr-o presiune circulară). ♦ Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. [Var. constricție s.f. / cf. fr. constriction, lat. constrictio].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

constricție (desp. -ți-e) s. f., art. constricția (desp. -ți-a), g.-d. art. constricției; pl. constricții, art. constricțiile (desp. -ți-i-)

constricție (-ți-e) s. f., art. constricția (-ți-a), g.-d. art. constricției; pl. constricții, art. constricțiile (-ți-i-)

constricție s. f. (sil. -ți-e), art. constricția (sil. -ți-a), g.-d. art. constricției; pl. constricții, art. constricțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: constricție
constricție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constricție
  • constricția
plural
  • constricții
  • constricțiile
genitiv-dativ singular
  • constricții
  • constricției
plural
  • constricții
  • constricțiilor
vocativ singular
plural
constricțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constricțiune
  • constricțiunea
plural
  • constricțiuni
  • constricțiunile
genitiv-dativ singular
  • constricțiuni
  • constricțiunii
plural
  • constricțiuni
  • constricțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

constricție, constricțiisubstantiv feminin

  • 1. Reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori. DEX '09 DN
    • 1.1. Mișcare de apropiere a pereților canalului vocal, astfel încât suflul bucal expirat produce un zgomot caracteristic. DLRLC DN
      • format_quote Un «ț» începe cu un «t», cu o ocluziune, și se termină cu un «s», cu o constricțiune. GRAM. ROM. I 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.