2 intrări

13 definiții

constricțiúne sf vz constricție

CONSTRICȚIÚNE s. f. v. constricție.

CONSTRICȚIÚNE s. f. v. constricție.

CONSTRICȚIÚNE, constricțiuni, s. f. Mișcare de apropiere a pereților canalului vocal, astfel încît suflul bucal expirat produce un zgomot caracteristic. Un «ț» începe cu un «t», cu o ocluziune, și se termină cu un «s», cu o constricțiune. Gram. ROM. I 66.

CONSTRICȚIÚNE s.f. Strângere, îngustare (printr-o presiune circulară). ♦ Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. [Var. constricție s.f. / cf. fr. constriction, lat. constrictio].

constrícție sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr constriction, lat constrictio, -onis] 1 Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sangvin sau a unui sfincter ca unnare a contracției mușchilor constrictori. 2 Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.

CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.

CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.

constrícție (-ți-e) s. f., art. constrícția (-ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (-ți-i-)

constrícție s. f. (sil. -ți-e), art. constrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (sil. -ți-i-)

CONSTRÍCȚIE s.f. v. constricțiune.

CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio)

CONSTRÍCȚIE ~i f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constriction, lat. constrictio, ~onis

Intrare: constricție
constricție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constricție constricția
plural constricții constricțiile
genitiv-dativ singular constricții constricției
plural constricții constricțiilor
vocativ singular
plural
constricțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constricțiune constricțiunea
plural constricțiuni constricțiunile
genitiv-dativ singular constricțiuni constricțiunii
plural constricțiuni constricțiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: constricțiune
constricțiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.