2 intrări

4 definiții

consteláre sf [At: TOMA, ap. DA ms / Pl: ~lắri / E: constela] (Nob) Constelație (1).

constelá vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr consteller] 1 (Rar) A înstela. 2 (Fig) A acoperi de...

constelá vb., ind. prez. 3 sg. consteleáză

CONSTELÁ vb. I. (Rar) A acoperi cu stele, a înstela. ♦ (Fig.) A acoperi, a umple de... [< fr. consteller].

Intrare: constela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) constela constelare constelat constelând singular plural
constelea constelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) constelez (să) constelez constelam constelai constelasem
a II-a (tu) constelezi (să) constelezi constelai constelași constelaseși
a III-a (el, ea) constelea (să) consteleze constela constelă constelase
plural I (noi) constelăm (să) constelăm constelam constelarăm constelaserăm, constelasem*
a II-a (voi) constelați (să) constelați constelați constelarăți constelaserăți, constelaseți*
a III-a (ei, ele) constelea (să) consteleze constelau constela constelaseră
Intrare: constelare
constelare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constelare constelarea
plural constelări constelările
genitiv-dativ singular constelări constelării
plural constelări constelărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)