6 definiții pentru constatabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constatábil, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr constatable] Care se poate constata ușor.

CONSTATÁBIL, -Ă, constatabili, -e, adj. Ușor de constatat. – Din fr. constatable.

CONSTATÁBIL, -Ă, constatabili, -e, adj. Ușor de constatat. – Din fr. constatable.

CONSTATÁBIL, -Ă adj. Care se poate constata ușor. [Cf. fr. constatable].

CONSTATÁBIL, -Ă adj. ușor de constatat. (< fr. constatable)

CONSTATÁBIL ~ă (~i, ~e) Care pare a fi (ușor) constatat. /<fr. constatable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constatábil adj. m., pl. constatábili; f. sg. constatábilă, pl. constatábile

Intrare: constatabil
constatabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constatabil
  • constatabilul
  • constatabilu‑
  • constatabilă
  • constatabila
plural
  • constatabili
  • constatabilii
  • constatabile
  • constatabilele
genitiv-dativ singular
  • constatabil
  • constatabilului
  • constatabile
  • constatabilei
plural
  • constatabili
  • constatabililor
  • constatabile
  • constatabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constatabil

  • 1. Ușor de constatat.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: