11 definiții pentru conspirativ

conspiratív, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: conspira + -tiv] 1 Care aparține unei conspirații. 2 Privitor la o conspirație. 3 Ilegal. 4 Subversiv.

CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.

CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.

CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. De conspirație; ilegal, clandestin.

conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. conspiratívă, pl. conspiratíve

conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. sg. conspiratívă, pl. conspiratíve

CONSPIRATÍV adj. v. ilegal.

CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspirație; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ].

CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspirație; ilegal, clandestin. (< după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)

CONSPIRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de conspirație; propriu conspirației; ilegal; clandestin. Organizație ~ă. Locuință ~ă. /<fr. conspirativ


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSPIRATÍV adj. clandestin, ilegal, secret, (fig.) subterán. (Organizație ~.)

În original, acc. greșit: conspirátiv - LauraGellner
Intrare: conspirativ
conspirativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conspirativ conspirativul conspirati conspirativa
plural conspirativi conspirativii conspirative conspirativele
genitiv-dativ singular conspirativ conspirativului conspirative conspirativei
plural conspirativi conspirativilor conspirative conspirativelor
vocativ singular
plural