10 definiții pentru conspirativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conspirativ, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: conspira + -tiv] 1 Care aparține unei conspirații. 2 Privitor la o conspirație. 3 Ilegal. 4 Subversiv.

CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.

CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.

CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. De conspirație; ilegal, clandestin.

CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspirație; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ].

CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspirație; ilegal, clandestin. (< după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)

CONSPIRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de conspirație; propriu conspirației; ilegal; clandestin. Organizație ~ă. Locuință ~ă. /<fr. conspirativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. conspiratívă, pl. conspiratíve

conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. sg. conspiratívă, pl. conspiratíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSPIRATÍV adj. v. ilegal.

CONSPIRATIV adj. clandestin, ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.)[1]

  1. În original, acc. greșit: conspirativ LauraGellner
Intrare: conspirativ
conspirativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspirativ
  • conspirativul
  • conspirativu‑
  • conspirati
  • conspirativa
plural
  • conspirativi
  • conspirativii
  • conspirative
  • conspirativele
genitiv-dativ singular
  • conspirativ
  • conspirativului
  • conspirative
  • conspirativei
plural
  • conspirativi
  • conspirativilor
  • conspirative
  • conspirativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conspirativ

etimologie:

  • Conspira + sufix -ativ.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba germană konspirativ
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă konspirativnâi
    surse: DEX '09 DEX '98 DN