2 intrări

18 definiții

conspirațiúne sf vz conspirație

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație.

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație.

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație.

CONSPIRAȚIÚNE s.f. v. conspirație.

conspirați(un)e f. 1. complot în contra Statului; 2. cabală particulară; 3. înțelegere, învoeală secretă.

*conspirațiúne f. (lat. conspirátio, -ónis). Unire contra statuluĭ orĭ a unuĭ particular. Conspirațiunea tăceriĭ, învoĭală secretă de a nu maĭ vorbi despre o persoană (de a o ignora), ca și cum ar fi moartă, cu scopu de a-ĭ reduce valoarea. – Și -áție.

conspiráție sf [At: GHICA, S. 119 / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr conspiration, lat conspiratio, -onis] Acțiune secretă și ilegală îndreptată împotriva conducătorilor statului sau a ordinii publice Și: complot, conjurație, conspirare, uneltire.

CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiúne s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.

CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiúne s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.

CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală împotriva ordinei publice, împotriva statului sau a conducătorilor lui; complot, conjurație. N-aș vrea să dăm acestei întîlniri... înfățișarea unei conspirații. C. PETRESCU, Î. II 105. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conspirațiúne (CARAGIALE, O. II 85) s. f.

conspiráție (-ți-e) s. f., art. conspiráția (-ți-a), g.-d. art. conspiráției; pl. conspiráții, art. conspiráțiile (-ți-i-)

conspiráție s. f. (sil. -ți-e), art. conspiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conspiráției; pl. conspiráții, art. conspiráțiile (sil. -ți-i-)

CONSPIRÁȚIE s. v. complot.

CONSPIRÁȚIE s.f. Acțiune secretă și ilegală îndreptată contra ordinii publice, împotriva statului etc.: uneltire, conjurație, complot. [Gen. -iei, var. conspirațiune s.f. / cf. fr. conspiration].

CONSPIRÁȚIE s. f. complot. (< fr. comspiration, lat. conspiratio)

CONSPIRÁȚIE ~i f. Proiect, elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conjurație. [Art. conspirația; G.-D. conspirației; Sil. -ți-e] /<fr. conspiration, lat. conspiratio, ~onis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSPIRÁȚIE s. complot, conjurație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabálă, (înv. și pop.) meșteșúg, meșteșugíre, (înv.) măiestríe, (fig.) lucrătúră, urzeálă. (~ îndreptată împotriva cuiva.)

Intrare: conspirație
conspirație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conspirație conspirația
plural conspirații conspirațiile
genitiv-dativ singular conspirații conspirației
plural conspirații conspirațiilor
vocativ singular
plural
conspirațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conspirațiune conspirațiunea
plural conspirațiuni conspirațiunile
genitiv-dativ singular conspirațiuni conspirațiunii
plural conspirațiuni conspirațiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: conspirațiune
conspirațiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.