2 intrări

17 definiții

consolát, ~ă a [At: RETEGANUL, P. IV, 63/ Pl: ~áți, ~e / E: consola] 1 Mângâiat. 2 Împăcat.

consolá [At: GHICA, S. 159 / Pzi: ~lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-și) alina necazul, suferința, durerea etc. Și: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.

consólă sf [At: IORGA, C. I. 17 / Pl: ~le / E: fr console] 1 Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, rezemată de perete, pe care se așază vaze, statuete etc. 2 Element arhitectural ornamental de lemn, de piatră etc. folosit la sprijinirea unei cornișe sau a unui balcon. 3 Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. A alina, a ușura durerea, necazul, întristarea cuiva; a mîngîia. Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai măre. RETEGANUL, P. IV 63. Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159.

CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, de obicei cu picioarele încovoiate, rezemată de perete și pe care se pun vase, statuete etc. Se întoarse și arătă o consolă și o oglindă, ascunse într-o firidă boltită a peretelui. C. PETRESCU, A. 338. 2. Element arhitectural de lemn, de piatră etc., de obicei ornamentat, care folosește pentru a sprijini o cornișă, un balcon etc.

consolá (a ~) vb., ind. prez. 3 consoleáză

consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză

CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].

CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)

A SE CONSOLÁ mă ~éz intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari

A CONSOLÁ ~éz tranz. A face să se consoleze. /<fr. consoler, lat. consolari

consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor.

*consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

Intrare: consola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consola consolare consolat consolând singular plural
consolea consolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consolez (să) consolez consolam consolai consolasem
a II-a (tu) consolezi (să) consolezi consolai consolași consolaseși
a III-a (el, ea) consolea (să) consoleze consola consolă consolase
plural I (noi) consolăm (să) consolăm consolam consolarăm consolaserăm, consolasem*
a II-a (voi) consolați (să) consolați consolați consolarăți consolaserăți, consolaseți*
a III-a (ei, ele) consolea (să) consoleze consolau consola consolaseră
Intrare: consolat
consolat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolat consolatul consola consolata
plural consolați consolații consolate consolatele
genitiv-dativ singular consolat consolatului consolate consolatei
plural consolați consolaților consolate consolatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)