2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSOLARE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. – V. consola.

CONSOLARE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. – V. consola.

consolare sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 39/ Pl: ~lări / E: consola] 1 Mângâiere Si: consolație (1). 2 Împăcare Si: consolație (1). 3 (Ccr) Cuvinte de alinare. 4 Lucru sau persoană în care cineva își găsește alinare.

CONSOLARE, consolări, s. f. Acțiunea de a (s e) consola și rezultatul ei; mîngîiere, ușurare, alinare.

CONSOLARE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mîngîiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola].

CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

consola [At: GHICA, S. 159 / Pzi: ~lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-și) alina necazul, suferința, durerea etc. Si: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.

CONSOLA, consolez, vb. I. Tranz. A alina, a ușura durerea, necazul, întristarea cuiva; a mîngîia. Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai mare. RETEGANUL, P. IV 63. Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159.

CONSOLA vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mîngîia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].

CONSOLA vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)

A CONSOLA ~ez tranz. A face să se consoleze. /<fr. consoler, lat. consolari

A SE CONSOLA mă ~ez intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari

consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor.

*consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța. V. refl. Mă consolez cu chitara.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consolare s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări

consolare s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări

consolare s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări

consola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consolez, 3 consolea; conj. prez. 1 sg. să consolez, 3 să consoleze

consola (a ~) vb., ind. prez. 3 consolea

consola vb., ind. prez. 1 sg. consolez, 3 sg. și pl. consolea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSOLARE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

CONSOLARE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

CONSOLA vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

CONSOLA vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSOLARE. Subst. Consolare, alinare, mîngîiere, parigorie (înv. și reg.); liniștire, calmare, potolire, potoleală (rar), ogoire (pop.), ostoire (înv. și pop.), domolire. Împăcare, împăciuire (rar); ușurare (fig.), destindere (fig.), înseninare (fig.); încurajare, îmbărbătare. Nădejde, speranță; rază de speranță (fig.), rază de lumină (fig.). Condoleanțe. Adj. Alinat; liniștit, calm, potolit, ogoit, destins, domol, împăcat, împăciuit (rar), ușurat (fig.), înseninat (fig.). Îmbărbătat, încurajat. Calmant, liniștitor, potolitor (rar), alinător, consolator, consolant (rar); încurajator, mîngîietor, mîngîios; ușurător (rar). Vb. A se consola, a se mîngîia, a se alina, a se împăca, a se ușura (fig.), a-și ușura durerea (necazul); a se liniști, a se calma, a se potoli, a se domoli, a se ogoi (pop.), a se ostoi (înv. și pop.); a se însenina (fig.), a-și găsi liniștea, a-și găsi tihna; a se încuraja, a se îmbărbăta, a-și da curaj, a-și face curaj, a-și da speranțe. A consola, a alina, a mîngîia, a parigorisi (înv.), a usca lacrimile (cuiva), a turna ulei pe rană; a calma, a liniști, a potoli, a domoli, a ogoi (pop.), a astîmpăra, a împăca, a împăciui (rar), a ușura, a lua cuiva o piatră de pe inimă; a încuraja, a da curaj, a însufleți, a da cuiva o rază de speranță, a îmbărbăta, a insufla încredere (bărbăție). V. calm, curaj, pace, speranță.

Intrare: consolare
consolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolare
  • consolarea
plural
  • consolări
  • consolările
genitiv-dativ singular
  • consolări
  • consolării
plural
  • consolări
  • consolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: consola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consola
  • consolare
  • consolat
  • consolatu‑
  • consolând
  • consolându‑
singular plural
  • consolea
  • consolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consolez
(să)
  • consolez
  • consolam
  • consolai
  • consolasem
a II-a (tu)
  • consolezi
(să)
  • consolezi
  • consolai
  • consolași
  • consolaseși
a III-a (el, ea)
  • consolea
(să)
  • consoleze
  • consola
  • consolă
  • consolase
plural I (noi)
  • consolăm
(să)
  • consolăm
  • consolam
  • consolarăm
  • consolaserăm
  • consolasem
a II-a (voi)
  • consolați
(să)
  • consolați
  • consolați
  • consolarăți
  • consolaserăți
  • consolaseți
a III-a (ei, ele)
  • consolea
(să)
  • consoleze
  • consolau
  • consola
  • consolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consolare, consolărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi consola DEX '09 DEX '98 DN

consola, consolezverb

  • 1. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mângâia
    • format_quote Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai mare. RETEGANUL, P. IV 63. DLRLC
    • format_quote Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.