2 intrări

14 definiții

consolațiúne sf vz consolație

CONSOLAȚIÚNE s. f. v. consolație.

CONSOLAȚIÚNE s. f. v. consolație.

CONSOLAȚIÚNE s.f. v. consolație.

consolați(un)e f. 1. fapta de a consola: mângâiere; 2. persoana sau lucrul ce consolează; 3. motiv de mulțumire și de bucurie.

*consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.

consoláție sf [At: GHICA, S. 630 / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr consolation, lat consolatio, -onis] 1-2 (Înv) Consolare (1-2).

CONSOLÁȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiúne s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.

CONSOLÁȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiúne s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.

consoláție (înv.) (-ți-e) s. f., art. consoláția (-ți-a), g.-d. art. consoláției; pl. consoláții, art. consoláțiile (-ți-i-)

consoláție s. f. (sil. -ți-e), art. consoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. consoláției; pl. consoláții, art. consoláțiile (sil. -ți-i-)

CONSOLÁȚIE s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.

CONSOLÁȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consoláție s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: consolație
consolație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolație consolația
plural consolații consolațiile
genitiv-dativ singular consolații consolației
plural consolații consolațiilor
vocativ singular
plural
consolațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolațiune consolațiunea
plural consolațiuni consolațiunile
genitiv-dativ singular consolațiuni consolațiunii
plural consolațiuni consolațiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: consolațiune
consolațiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.