2 intrări

14 definiții

consoárte sm vz consorte

consoártă sf [At: PANN, P. V. II, 161/21/ Pl: ~te / E: ml consors, -ortis (influențat de soartă)] (Fam) Soție.

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Familiar) Soție, nevastă. Îmi ajunge s-o știu a mea consoartă. MACEDONSKI, O.II 132. Multe salutări de la d. Costică și consoarta. CARAGIALE, O. VII 169.

consoártă (fam.) s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte

consoártă s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte

CONSOÁRTĂ s. v. nevastă, soție.

CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors].

CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors)

CONSOÁRTĂ ~e f. fam. Femeie căsătorită în raport cu soțul ei; soție; nevastă. /<lat. consors, ~tis

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consoártă s. v. NEVASTĂ. SOȚIE.

Intrare: consoartă
consoartă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consoartă consoarta
plural consoarte consoartele
genitiv-dativ singular consoarte consoartei
plural consoarte consoartelor
vocativ singular
plural
Intrare: consoarte
consoarte
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.