Definiția cu ID-ul 562884:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consisténță s.f. 1 Stare a unui corp (lichid) care are un anumit grad de densitate, de tărie, de soliditate. ◊ fig. Umbră fără consistență. ♦ Rezistență relativă a unui corp la deformare, la sfărîmare. ♦ fig. Fundament, soliditate, tărie; fermitate. Inițiativă de o certă consistență. 2 (mat.) Coerență (4). 3 (log.) Însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. 4 (silv.) Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 5 (econ.) Proprietate dezirabilă a estimatorilor econometrici. • pl. -e și (înv.) consistanță s.f./ <fr. consistance, it. consistenza.