2 intrări
25 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSIMȚÍRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.
CONSIMȚÍRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consimțire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: consimți] 1-2 Consimțământ (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚÍRE s. f. Faptul de a consimți; consimțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚÍRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consimțí vi [At: COSTINESCU/ Pzi: consímt, (înv) ~símț, ~țésc / E: con-1 + simți după (fr consentir)] 1 A-și da consimțământul (1). 2 A fi de acord cu ceva Si: a aproba, a încuviința.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consimțí vb. I. tr., intr. A-și da consimțământul, a fi de acord cu ceva; a încuviința, a aproba. Mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist (CAR.). Să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie (M. I. CAR.). ◊ Loc.adv. Liber consimțit v. liber. • prez.ind. consímt, (înv.) consímț, -esc./con3- + simți, după fr. consentir.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
CONSIMȚÍ, consimt, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de o propoziție completivă) A-și da consimțămîntul, a încuviința, a fi de acord. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A consimțit la căsătoria fiului său. – Prez. ind. și: (rar) consimț (CARAGIALE, O. I 51).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIMȚÍ vb. IV. tr., intr. A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt și simț, conj. -simtă. / < con- + simți, după fr. consentir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIMȚÍ vb. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONSIMȚÍ consímt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2. intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consimțì v. 1. a avea aceeaș simțire sau voință cu altul: cine tace, consimte; 2. a aproba, a consimți ceva: a consimți la o propunere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consímt, a -í v. intr. (con- și simt, după fr. consentir, lat. consentire). Am aceĭașĭ simțire (voință) cu altu, admit, aprob, accept: cine tace, consimte; a consimți la o propunere. – Și consímț (vest) și, maĭ rar, consimțesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
consimțíre s. f., g.-d. art. consimțírii; pl. consimțíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consimțíre s. f. → simțire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consímt, imperf. 3 sg. consimțeá; conj. prez. 3 să consímtă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consimțí vb. → simți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consimt, -tă 3 conj., -țind ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONSIMȚÍRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviințare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSIMȚIRE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post.) 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT309) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
consimțire
- 1. Faptul de a consimți.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acceptare acord aprobare consimțământ încuviințare antonime: dezaprobare
etimologie:
- vezi consimțisurse: DEX '09 DEX '98 DN
consimți
- 1. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aproba încuviința învoi antonime: dezaproba reproba respinge un exempluexemple
- A consimțit la căsătoria fiului său.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC
etimologie:
- Con- + simțisurse: DEX '09 DEX '98 DN
- după limba franceză consentirsurse: DEX '09 DEX '98 DN