9 definiții pentru consignator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSIGNATOR, -OARE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.
CONSIGNATOR, -OARE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consignator, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consignateur] Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație Si: depunător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSIGNATOR, -OARE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSIGNATOR, -OARE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSIGNATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consignator (depunător în consignație) s. m., pl. consignatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consignator (depunător în consignație) s. m., pl. consignatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consignator (depunător în consignație) s. m., pl. consignatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
consignator, consignatorisubstantiv masculin consignatoare, consignatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație. MDA2 DEX '09 DEX '98 DNsinonime: consemnator depunător
etimologie:
- consignateur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN