8 definiții pentru consignator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consignator, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consignateur] Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație Si: depunător.

CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.

CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.

CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].

CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)

CONSIGNATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur

*consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri

consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri

Intrare: consignator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consignator
  • consignatorul
  • consignatoru‑
plural
  • consignatori
  • consignatorii
genitiv-dativ singular
  • consignator
  • consignatorului
plural
  • consignatori
  • consignatorilor
vocativ singular
  • consignatorule
plural
  • consignatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consignator, -oare consignatoare consignator

etimologie: