7 definiții pentru consignatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consignator, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consignateur] Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație Si: depunător.

CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.

CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.

CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].

CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)

CONSIGNATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consignatoáre (depunătoare în consignație) s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre

consignatoáre s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre

Intrare: consignatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consignatoare
  • consignatoarea
plural
  • consignatoare
  • consignatoarele
genitiv-dativ singular
  • consignatoare
  • consignatoarei
plural
  • consignatoare
  • consignatoarelor
vocativ singular
  • consignatoare
  • consignatoareo
plural
  • consignatoarelor

consignator, -oare consignatoare consignator

etimologie: