8 definiții pentru consignatară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește bunuri în consignație. – Din fr. consignataire.

consignatár, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr consignataire] Persoană care primește în consignație.

CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.

CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].

CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)

CONSIGNATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește obiecte de valoare în consignație. /<fr. consignataire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consignatáră (primitoare în consignație) s. f., g.-d. art. consignatárei; pl. consignatáre

consignatáră s. f. → signatară

Intrare: consignatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consignata
  • consignatara
plural
  • consignatare
  • consignatarele
genitiv-dativ singular
  • consignatare
  • consignatarei
plural
  • consignatare
  • consignatarelor
vocativ singular
  • consignata
  • consignataro
plural
  • consignatarelor

consignatar, -ă consignatară

  • 1. Persoană care primește bunuri în consignație.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: consemnatar

etimologie: