11 definiții pentru consignatară

consignatáră (primitoare în consignație) s. f., g.-d. art. consignatárei; pl. consignatáre

consignatáră s. f. → signatară

consignatár, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr consignataire] Persoană care primește în consignație.

CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește bunuri în consignație. – Din fr. consignataire.

CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.

Def. incompletă. În DEX'09: Persoană care primește bunuri în consignație. - LauraGellner

consignatár (primitor în consignație) s. m., pl. consignatári

consignatár (primitor, păstrător în consignație) s. m., pl. consignatári

CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].

CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)

CONSIGNATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește obiecte de valoare în consignație. /<fr. consignataire

*consignatár m. (d. consignez; fr. -taire). Care primește valorĭ în depozit. Negustor căruĭa-ĭ adresezĭ mărfurĭ, fie în depozit, fie ca să le vîndă.

Intrare: consignatară
consignatară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consignata consignatara
plural consignatare consignatarele
genitiv-dativ singular consignatare consignatarei
plural consignatare consignatarelor
vocativ singular
plural