2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conséns sn [At: CANTEMIR, HR. 324/16 / Pl: ~uri / E: lat consensus] Identitate de păreri Si: acord.

CONSÉNS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord, identitate de păreri. – Din lat. consensus.

CONSÉNS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord, identitate de păreri. – Din lat. consensus.

CONSÉNS, consensuri, s. n. Împărtășire a acelorași idei; înțelegere, acord.

CONSÉNS s.n. Înțelegere, acord, identitate de păreri, armonie. [< lat. consensus].

CONSÉNS s. n. înțelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr. consensus)

conséns s. n. (pol.) (Termen des folosit după dec. 1989; uneori ironic) Înțelegere la care se ajunge fără ca vreuna dintre părți să se opună ◊ „Domnul Iliescu are dreptate: grevelor le lipsește consensul. E nevoie de o planificare riguroasă pe trimestre, deci și cincinală a grevelor.” R.l. 18 VIII 93 p. 1. ◊ „În acest moment critic primordial este consensul național.” R.l. 8 IX 93 p. 9 (din fr. consensus)

CONSÉNS ~uri n. Stare care rezultă din comunitatea sau coincidența de sentimente, idei, intenții etc. ale unor persoane sau ale unor comunități; stare caracterizată de concepții comune asupra unor chestiuni; înțelegere. /<lat. consensus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conséns s. n., pl. consénsuri

conséns s. n., pl. consénsuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSENS s. (JUR.) acord, înțelegere, (înv.) soglăsuire. (Între părți a intervenit un ~.)

Consens ≠ dezacord, disensiune


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMNIUM CONSENSU V. CONSENSUS OMNIUM.

Intrare: consensu
consensu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: consens
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consens
  • consensul
  • consensu‑
plural
  • consensuri
  • consensurile
genitiv-dativ singular
  • consens
  • consensului
plural
  • consensuri
  • consensurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consens

etimologie: