4 definiții pentru consemnație

consemnáție sf vz consemnațiune

CONSEMNÁȚIE s.f. v. consemnațiune.

consemnați(un)e f. depunerea unei sume de bani într’un așezământ public: Cassa de depuneri și consemnațiuni.

*consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.

Intrare: consemnație
consemnație
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consemnație consemnația
plural consemnații consemnațiile
genitiv-dativ singular consemnații consemnației
plural consemnații consemnațiilor
vocativ singular
plural