2 intrări

15 definiții

consanguín, ~ă a vz consangvin

CONSANGUÍN, -Ă adj. v. consangvin.

CONSANGUÍN, -Ă adj. v. consangvin.

CONSANGUÍN, -Ă, consanguini, -e, adj. Rudă (din partea tatălui); (în special despre frați și surori) care au același tată; consîngean.

CONSANGUÍN, -Ă adj., s.m. și f. v. consangvin.

consangvín, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 162 / V: ~guín / Pl: ~i, ~e / E: fr consanguin] 1 a (D. frați și surori) Care au același tată Și: consângean. 2 smf (Pex) Rudă.

CONSANGVÍN, -Ă, consangvini, -e, adj. Înrudit (din partea tatălui); (despre frați și surori) care au același tată; p. ext. rudă, rubedenie. [Var.: consanguín, -ă adj.] – Din fr. consanguin, lat. consanguineus.

CONSANGVÍN, -Ă, consangvini, -e, adj. Înrudit (din partea tatălui); (despre frați și surori) care au același tată; p. ext. rudă, rubedenie. [Var.: consanguín, -ă adj.] – Din fr. consanguin, lat. consanguineus.

consangvín adj. m., pl. consangvíni; f. consangvínă, pl. consangvíne

consangvín adj. → sangvin

CONSANGVÍN adj. consângean. (Frați ~.)

CONSANGVÍN, -Ă adj., s.m. și f. Rudă din partea tatălui; (p. ext.) rudă, rubedenie. [Var. consanguin, -ă adj., s.m.f. / cf. lat. consanguineus, fr. consanguin].

CONSANGVÍN, -Ă adj., s. m. f. 1. rudă din partea tatălui. 2. care provine dintr-un strămoș comun. (< fr. consanguin, lat. consanguineus)

CONSANGVÍN ~ă (~i, ~e) Care au același tată, dar nu și aceeași mamă. /<fr. consanguin, lat. consanguineus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSANGVÍN adj. consîngean. (Frați ~.)

Intrare: consanguin
consanguin
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: consangvin
consanguin adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consanguin consanguinul consangui consanguina
plural consanguini consanguinii consanguine consanguinele
genitiv-dativ singular consanguin consanguinului consanguine consanguinei
plural consanguini consanguinilor consanguine consanguinelor
vocativ singular
plural
consangvin adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consangvin consangvinul consangvi consangvina
plural consangvini consangvinii consangvine consangvinele
genitiv-dativ singular consangvin consangvinului consangvine consangvinei
plural consangvini consangvinilor consangvine consangvinelor
vocativ singular
plural

consangvin consanguin

  • 1. Înrudit (din partea tatălui).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: consângean
    • 1.1. (Despre frați și surori) care au același tată.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Care au același tată, dar nu și aceeași mamă.
      surse: NODEX
    • surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Care provine dintr-un strămoș comun.
    surse: MDN '00

etimologie: