consăteánă (rar) s. f., g.-d. art. consăténei; pl. consăténe

consăteánă/consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténei/consăténcei; pl. consăténe/consăténce

consăteán, ~ă smf [At: C. PETRESCU, î. II, 144 / Pl: ~eni, ~ene / E: con¹- + sătean] 1-2 Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.

CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con¹- + sătean.

CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con¹- + sătean.

CONSĂTEÁN, consăteni, s. m. Persoană care locuiește în același sat sau este originară din același sat cu altă persoană.

consăteán s. m., pl. consăténi

consăteán s. m., pl. consăténi

CONSĂTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care locuiesc sau sunt originare din același sat considerate în raport una față de alta. /con- + sătean

*consăteán, -că s., pl. enĭ, ence (con- și sătean). Care e din acelașĭ sat cu altu.