6 definiții pentru consăteană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean.
CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
consătean, ~ă smf [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + sătean] 1-2 Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSĂTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care locuiesc sau sunt originare din același sat considerate în raport una față de alta. /con- + sătean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*consăteán, -că s., pl. enĭ, ence (con- și sătean). Care e din acelașĭ sat cu altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
consăteánă (rar) s. f., g.-d. art. consăténei; pl. consăténe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consăteánă/consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténei/consăténcei; pl. consăténe/consăténce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
consătean, -ă consăteană
- 1. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Con- + săteansurse: DEX '09 DEX '98