6 definiții pentru consăteană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consătean, ~ă smf [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + sătean] 1-2 Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.

CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean.

CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean.

CONSĂTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care locuiesc sau sunt originare din același sat considerate în raport una față de alta. /con- + sătean

*consăteán, -că s., pl. enĭ, ence (con- și sătean). Care e din acelașĭ sat cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consăteánă (rar) s. f., g.-d. art. consăténei; pl. consăténe

consăteánă/consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténei/consăténcei; pl. consăténe/consăténce

Intrare: consăteană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consătea
  • consăteana
plural
  • consătene
  • consătenele
genitiv-dativ singular
  • consătene
  • consătenei
plural
  • consătene
  • consătenelor
vocativ singular
  • consătea
  • consăteano
plural
  • consătenelor

consătean, -ă consătean consăteană

  • 1. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Con- + sătean
    surse: DEX '09 DEX '98