opțiuni
  • info

8 definiții pentru conotativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONOTATIV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.

CONOTATIV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.

conotativ a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr connotatif] 1 (D. sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului. 2 Care este rezultat din context Si: figurat. 3 (D. stil) Care este dominat de conotații (1).

CONOTATIV, -Ă adj. Referitor la conotație: (despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, care reiese din condițiile sociale sau locale, ale mesajului. [< fr. connotativ].

CONOTATIV, -Ă adj. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat. ◊ (despre stil) dominat de conotații. (< fr. connotatif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conotativ adj. m., pl. conotativi; f. conotativă, pl. conotative

*conotativ adj. m., pl. conotativi; f. conotativă, pl. conotative

conotativ adj. m., pl. conotativi; f. sg. conotativă, pl. conotative

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONOTATIV, -Ă adj. (< fr. connotatif): în sintagmele limbaj conotativ și sens conotativ (v.).

Intrare: conotativ
conotativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conotativ
  • conotativul
  • conotativu‑
  • conotativă
  • conotativa
plural
  • conotativi
  • conotativii
  • conotative
  • conotativele
genitiv-dativ singular
  • conotativ
  • conotativului
  • conotative
  • conotativei
plural
  • conotativi
  • conotativilor
  • conotative
  • conotativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conotativ, conotativăadjectiv

  • 1. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: figurat
    • 1.1. (Despre stil) Care este dominat de conotații. MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.