2 definiții pentru conota

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONOTA vb. tr. a semnifica prin conotație. (< fr. connoter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conota vb., ind. prez. 3 sg. și pl. conotea

Intrare: conota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conota
  • conotare
  • conotat
  • conotatu‑
  • conotând
  • conotându‑
singular plural
  • conotea
  • conotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conotez
(să)
  • conotez
  • conotam
  • conotai
  • conotasem
a II-a (tu)
  • conotezi
(să)
  • conotezi
  • conotai
  • conotași
  • conotaseși
a III-a (el, ea)
  • conotea
(să)
  • conoteze
  • conota
  • conotă
  • conotase
plural I (noi)
  • conotăm
(să)
  • conotăm
  • conotam
  • conotarăm
  • conotaserăm
  • conotasem
a II-a (voi)
  • conotați
(să)
  • conotați
  • conotați
  • conotarăți
  • conotaserăți
  • conotaseți
a III-a (ei, ele)
  • conotea
(să)
  • conoteze
  • conotau
  • conota
  • conotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conota, conotezverb

  • 1. A semnifica prin conotație. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.