CONOMETRU s. n. aparat pentru măsurarea unghiului dintre axele optice ale unui cristal mineral. (< fr. conomètre)

conometru s. n., pl. conometre

CONO- „con, conic”. ◊ gr. konos „con” > fr. cono-, engl. id., it. id., germ. kono- > rom. cono-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct alipit de receptaculul comun; ~for (v. -for), adj., care poartă conuri; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de con; sin. conoidal. 2. s. n., Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat, sprijinindu-se pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit pentru măsurarea unghiului dintre axele optice ale unui cristal mineral; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral de formă conică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în conoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., observarea fenomenului de polarizare cromatică.