7 definiții pentru conlucrătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONLUCRĂTOR, -OARE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
CONLUCRĂTOR, -OARE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLUCRĂTOR, -OARE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Colaborator. În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conlucrătoare (înv.) (desp. -lu-cră-) s. f., g.-d. art. conlucrătoarei; pl. conlucrătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conlucrătoare (înv.) (-lu-cră-) s. f., g.-d. art. conlucrătoarei; pl. conlucrătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conlucrătoare s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. conlucrătoarei; pl. conlucrătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONLUCRĂTOR s. v. colaborator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conlucrător s. v. COLABORATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: con-lu-cră-toa-re
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
conlucrător, conlucrătorisubstantiv masculin conlucrătoare, conlucrătoaresubstantiv feminin
- 1. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: colaborator
- În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
-
etimologie:
- Conlucra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09