5 definiții pentru conlocutor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
conlocutor, ~oare smf [At: MDA ms / Pl: ~i, ~oare / E: it collocutore] (Rar) Interlocutor.
CONLOCUTOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLOCUTOR, -OARE s. m. f. interlocutor. (< it. collocutore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conlocutor s. m., pl. conlocutori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONLOCUTOR s. v. interlocutor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conlocutor
conlocutor substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conlocutor, conlocutorisubstantiv masculin conlocutoare, conlocutoaresubstantiv feminin
- 1. Interlocutor. DNsinonime: interlocutor
etimologie:
- collocutore DN