4 definiții pentru conlocutoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].

CONLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (< it. collocutore)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conlocutór s. m., pl. conlocutóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONLOCUTÓR s. v. interlocutor.

Intrare: conlocutoare
conlocutoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlocutoare
  • conlocutoarea
plural
  • conlocutoare
  • conlocutoarele
genitiv-dativ singular
  • conlocutoare
  • conlocutoarei
plural
  • conlocutoare
  • conlocutoarelor
vocativ singular
plural