3 definiții pentru conlocutoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONLOCUTOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].
CONLOCUTOR, -OARE s. m. f. interlocutor. (< it. collocutore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONLOCUTOR s. v. interlocutor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conlocutoare
conlocutoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conlocutor, conlocutorisubstantiv masculin conlocutoare, conlocutoaresubstantiv feminin
- 1. Interlocutor. DNsinonime: interlocutor
etimologie:
- collocutore DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.