2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

conlocuitor, ~oare smf, a [At: CAT. MAN. II, 306 / Pl: ~i, ~oare / E: conlocui + -tor] 1-2 (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva.

CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj. Care locuiește împreună cu cineva. Naționalități conlocuitoare. – Pronunțat: -cu-i-.

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)

CONLOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care locuiesc împreună. [Sil. -cu-i-] /a conlocui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conlocuitor (-cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. conlocuitoare

conlocuitór adj., s. m. → locuitor

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.

NAȚIONALITATE CONLOCUITOARE s. minoritate națională.

Intrare: conlocuitoare
conlocuitoare substantiv feminin
  • silabație: -cu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarea
plural
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarele
genitiv-dativ singular
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarei
plural
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: conlocuitor (adj.)
conlocuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -cu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlocuitor
  • conlocuitorul
  • conlocuitoru‑
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarea
plural
  • conlocuitori
  • conlocuitorii
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarele
genitiv-dativ singular
  • conlocuitor
  • conlocuitorului
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarei
plural
  • conlocuitori
  • conlocuitorilor
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conlocuitor, conlocuitorisubstantiv masculin
conlocuitoare, conlocuitoaresubstantiv feminin
conlocuitor, conlocuitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Naționalități conlocuitoare. DLRLC
etimologie:
  • Conlocui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.