2 intrări

5 definiții

conjuncturíst, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~íști, ~e / E: fr conjoncturiste] (Rar) 1-2 De conjunctură (1-2).

CONJUNCTURÍST, -Ă, conjuncturiști, -ste, adj. (Rar) De conjunctură. – Din fr. conjuncturiste.

CONJUNCTURÍST, -Ă, conjuncturiști, -ste, adj. (Rar) De conjunctură. – Din fr. conjuncturiste.

conjuncturíst s. m., adj. m. conjuncturíști; f. sg. conjuncturístă, pl. conjuncturíste


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

conjuncturíst, -ă adj. (Persoană) care se folosește de împrejurări, de obicei pentru satisfacerea intereselor proprii ◊ „«Caloianul» e romanul unui om mereu disponibil, unui scriitor conjuncturist, unui spirit egoist și laș, subiect pretext pentru a prezenta o epocă și o profesiune din interiorul ei.” Săpt. 18 VII 75 p. 3 (din conjunctură + -ist; cf. fr. conjoncturiste; PR 1960; DEX-S)

Intrare: conjuncturist (adj.)
conjuncturist adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjuncturist conjuncturistul conjuncturistă conjuncturista
plural conjuncturiști conjuncturiștii conjuncturiste conjuncturistele
genitiv-dativ singular conjuncturist conjuncturistului conjuncturiste conjuncturistei
plural conjuncturiști conjuncturiștilor conjuncturiste conjuncturistelor
vocativ singular
plural
Intrare: conjuncturistă
conjuncturistă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjuncturistă conjuncturista
plural conjuncturiste conjuncturistele
genitiv-dativ singular conjuncturiste conjuncturistei
plural conjuncturiste conjuncturistelor
vocativ singular
plural