2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJECTURĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

CONJECTURĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

conjectu sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ri / E: fr conjecture, lat conjectura] Prezumție.

CONJECTURĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe probabilități sau pe presupuneri. V. supoziție, ipoteză. Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.

CONJECTU s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].

CONJECTU s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)

CONJECTURĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura

conjectură f. judecată probabilă, opiniune bazată pe aparențe.

*conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală, presupunere.

CONJECTURA, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

CONJECTURA, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

conjectura vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr conjecturer] 1 A judeca după aparențe. 2 A face o conjectură.

CONJECTURA vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].

CONJECTURA vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)

conjecturà v. a judeca după probabilități.

*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conjectu (supoziție) s. f., g.-d. art. conjecturii; pl. conjecturi

conjectu (supoziție) s. f., g.-d. art. conjecturii; pl. conjecturi

conjectu (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjecturii; pl. conjecturi

conjectură, -ri (judecată întemeiată pe probabilități).

conjectura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjecturez, 3 conjecturea; conj. prez. 1 sg. să conjecturez, 3 să conjectureze

conjectura (a ~) vb., ind. prez. 3 conjecturea

conjectura vb., ind. prez. 1 sg. conjecturez, 3 sg. și pl. conjecturea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONJECTU s. v. ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție.

conjectu s. v. IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMȚIE. SUPOZIȚIE.

Intrare: conjectură
conjectură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjectu
  • conjectura
plural
  • conjecturi
  • conjecturile
genitiv-dativ singular
  • conjecturi
  • conjecturii
plural
  • conjecturi
  • conjecturilor
vocativ singular
plural
Intrare: conjectura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjectura
  • conjecturare
  • conjecturat
  • conjecturatu‑
  • conjecturând
  • conjecturându‑
singular plural
  • conjecturea
  • conjecturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjecturez
(să)
  • conjecturez
  • conjecturam
  • conjecturai
  • conjecturasem
a II-a (tu)
  • conjecturezi
(să)
  • conjecturezi
  • conjecturai
  • conjecturași
  • conjecturaseși
a III-a (el, ea)
  • conjecturea
(să)
  • conjectureze
  • conjectura
  • conjectură
  • conjecturase
plural I (noi)
  • conjecturăm
(să)
  • conjecturăm
  • conjecturam
  • conjecturarăm
  • conjecturaserăm
  • conjecturasem
a II-a (voi)
  • conjecturați
(să)
  • conjecturați
  • conjecturați
  • conjecturarăți
  • conjecturaserăți
  • conjecturaseți
a III-a (ei, ele)
  • conjecturea
(să)
  • conjectureze
  • conjecturau
  • conjectura
  • conjecturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjectu, conjecturisubstantiv feminin

  • 1. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94. DLRLC
  • 2. rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. NODEX
etimologie:

conjectura, conjecturezverb

  • 1. A judeca după aparențe; a face o conjectură. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.