CONI²- v. conio-.

CONI¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de (ca un) con”. [< fr. coni-, cf. lat. conus].

CONI¹- elem. „con²”. (< fr. coni-, cf. lat. conus)

CONI²(O)- elem. „praf”. (< fr. coni/o/-, cf. gr. konis)

CONI-₁ „con, conic”. ◊ L. conus, i „con” > fr. coni-, engl. id., germ. koni- > rom. coni-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n. pl., 1. adj., Care poartă conuri. 2. s. n. pl., Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze persistente, aciculare sau solzoase, cu flori unisexuate dispuse în conuri și cu semințe aripate; ~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de con; ~form (v. -form), adj., care are forma unui con; ~rostru (v. -rostru), adj., s. f. pl., 1. adj., Care are ciocul conic și gros. 2. s. f. pl., Familie de păsări cu ciocul gros și conic.

CONI-₂, v. CONIO-₁. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de determinare a pulberilor din atmosferă prin examen microscopic; sin. goniometrie; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru determinarea cantității de praf din atmosferă; sin. coniometru.