2 definiții pentru congregaționism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

congregaționísm s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

congregaționísm s. n. Cult protestant apărut în 1642, variantă a calvinismului, răspândit mai ales în Anglia și S.U.A., care se opune Bis. anglicane oficiale și predică liberul arbitru. – Din fr. congrégationisme.

Intrare: congregaționism
congregaționism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congregaționism
  • congregaționismul
  • congregaționismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • congregaționism
  • congregaționismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)