2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conglutinare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: conglutina] Coagulare.

CONGLUTINÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; conglutinație, coagulare. – V. conglutina.

CONGLUTINÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; conglutinație, coagulare. – V. conglutina.

CONGLUTINÁRE s. f. Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; coagulare.

CONGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; coagulare; conglutinație. [< conglutina].

conglutina vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr conglutiner, lat conglutinare] (Rar) A face să devină dens, vâscos Si: a coagula.

CONGLUTINÁ, conglutinez, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.

CONGLUTINÁ, conglutinez, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.

CONGLUTINÁ, conglutinez, vb. I. Tranz. (Rar, cu privire la lichide) A face dens și vîscos; a coagula. Unele otrăvuri conglutinează sîngele.

CONGLUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. [< fr. conglutiner, cf. it., lat. conglutinare].

CONGLUTINÁ vb. tr. a face dens; vâscos; a coagula. (< fr. conglutiner, lat. conglutinare)

A SE CONGLUTINÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A deveni vâscos; a căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare

A CONGLUTINÁ ~éz tranz. A face să se conglutineze; a coagula; a închega. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare

*conglutinéz v. tr. (lat. conglútino, -áre. V. gluten, aglutinez). Fac lipicĭos ca cleĭu: unele veninurĭ conglutinează sîngele. Încleĭ, lipesc; a conglutina marginile uneĭ rănĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conglutináre (rar) s. f., g.-d. art. conglutinắrii

conglutináre s. f., g.-d. art. conglutinării

conglutiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conglutineáză

conglutiná vb., ind. prez. 1 sg. conglutinéz, 3 sg. și pl. conglutineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONGLUTINÁRE s. v. coagulare, închegare.

conglutinare s. v. COAGULARE. ÎNCHEGARE.

CONGLUTINÁ vb. v. coagula, închega.

conglutina vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA.

Intrare: conglutinare
conglutinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglutinare
  • conglutinarea
plural
  • conglutinări
  • conglutinările
genitiv-dativ singular
  • conglutinări
  • conglutinării
plural
  • conglutinări
  • conglutinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conglutina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conglutina
  • conglutinare
  • conglutinat
  • conglutinatu‑
  • conglutinând
  • conglutinându‑
singular plural
  • conglutinea
  • conglutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conglutinez
(să)
  • conglutinez
  • conglutinam
  • conglutinai
  • conglutinasem
a II-a (tu)
  • conglutinezi
(să)
  • conglutinezi
  • conglutinai
  • conglutinași
  • conglutinaseși
a III-a (el, ea)
  • conglutinea
(să)
  • conglutineze
  • conglutina
  • conglutină
  • conglutinase
plural I (noi)
  • conglutinăm
(să)
  • conglutinăm
  • conglutinam
  • conglutinarăm
  • conglutinaserăm
  • conglutinasem
a II-a (voi)
  • conglutinați
(să)
  • conglutinați
  • conglutinați
  • conglutinarăți
  • conglutinaserăți
  • conglutinaseți
a III-a (ei, ele)
  • conglutinea
(să)
  • conglutineze
  • conglutinau
  • conglutina
  • conglutinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conglutinare

etimologie:

  • vezi conglutina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

conglutina

etimologie: