2 intrări

12 definiții

conglutinațiúne sf vz conglutinație

CONGLUTINAȚIÚNE s. f. v. conglutinație.

CONGLUTINAȚIÚNE s. f. v. conglutinație.

CONGLUTINAȚIÚNE s.f. v. conglutinație.

conglutináție sf [At: DA / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr conglutination, lat conglutinatio, -onis] Conglutinare.

CONGLUTINÁȚIE, conglutinații, s. f. Conglutinare. [Var.: conglutinațiúne s. f.] – Din fr. conglutination, lat. conglutinatio, -onis.

CONGLUTINÁȚIE, conglutinații, s. f. Conglutinare. [Var.: conglutinațiúne s. f.] – Din fr. conglutination, lat. conglutinatio, -onis.

conglutináție (rar) (-ți-e) s. f., art. conglutináția (-ți-a), g.-d. art. conglutináției; pl. conglutináții, art. conglutináțiile (-ți-i-)

conglutináție s. f. (sil. -ți-e), art. conglutináția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglutináției; pl. conglutináții, art. conglutináțiile (sil. -ți-i-)

CONGLUTINÁȚIE s. v. coagulare, închegare.

CONGLUTINÁȚIE s.f. Conglutinare. [Gen. -iei, var. conglutinațiune s.f. / cf. fr. conglutination, lat. conglutinatio].

CONGLUTINÁȚIE s. f. conglutinare. (< fr. conglutination, lat. conglutinatio)

Intrare: conglutinație
conglutinație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conglutinație conglutinația
plural conglutinații conglutinațiile
genitiv-dativ singular conglutinații conglutinației
plural conglutinații conglutinațiilor
vocativ singular
plural
conglutinațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conglutinațiune conglutinațiunea
plural conglutinațiuni conglutinațiunile
genitiv-dativ singular conglutinațiuni conglutinațiunii
plural conglutinațiuni conglutinațiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: conglutinațiune
conglutinațiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.