2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conglăsuire sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 280 / Pl: ~ri / E: conglăsui] 1 Aprobare. 2 Învoire. 3 Acord unanim. 4 (Îlav) În ~ În unanimitate.

CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui.

CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui.

CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. Propunerea... se primește în conglăsuire. NEGRUZZI, S. I 74.

conglăsuí vi [At: BĂLCESCU, M. V. 420 / P: ~su-i / Pzi: ~ésc / E: con1- + glăsui] (Înv) 1 A fi de acord cu cineva. 2 A se potrivi cu cineva.

CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con1- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea).

CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con1- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea).

CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A fi de acord, a se potrivi cu..., a corespunde.

conglăsuì v. a fi de acord, a se rosti unanim: Mihaiu văzând că simțămintele boierilor conglăsuiesc cu ale sale BĂLC. [Neologism modelat după germ. übereinstimmen].

*conglăsuĭésc v. intr. (con- și glăsuĭesc, după rus. so-glasitĭ-sĕa orĭ germ. überein-stimmen). Rar. Îs de acord, mă potrivesc în gînd. V. soglăsuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conglăsuíre (înv.) s. f., g.-d. art. conglăsuírii; pl. conglăsuíri

conglăsuíre s. f. → glăsuire

conglăsuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conglăsuiésc, imperf. 3 sg. conglăsuiá; conj. prez. 3 să conglăsuiáscă

conglăsuí vb. → glăsui


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONGLĂSUÍRE s. v. unanimitate

conglăsuire s. v. UNANIMITATE.

CONGLĂSUÍ vb. v. concorda, corespunde, potrivi.

conglăsui vb. v. CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI.

Intrare: conglăsuire
conglăsuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglăsuire
  • conglăsuirea
plural
  • conglăsuiri
  • conglăsuirile
genitiv-dativ singular
  • conglăsuiri
  • conglăsuirii
plural
  • conglăsuiri
  • conglăsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: conglăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conglăsui
  • conglăsuire
  • conglăsuit
  • conglăsuitu‑
  • conglăsuind
  • conglăsuindu‑
singular plural
  • conglăsuiește
  • conglăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conglăsuiesc
(să)
  • conglăsuiesc
  • conglăsuiam
  • conglăsuii
  • conglăsuisem
a II-a (tu)
  • conglăsuiești
(să)
  • conglăsuiești
  • conglăsuiai
  • conglăsuiși
  • conglăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • conglăsuiește
(să)
  • conglăsuiască
  • conglăsuia
  • conglăsui
  • conglăsuise
plural I (noi)
  • conglăsuim
(să)
  • conglăsuim
  • conglăsuiam
  • conglăsuirăm
  • conglăsuiserăm
  • conglăsuisem
a II-a (voi)
  • conglăsuiți
(să)
  • conglăsuiți
  • conglăsuiați
  • conglăsuirăți
  • conglăsuiserăți
  • conglăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • conglăsuiesc
(să)
  • conglăsuiască
  • conglăsuiau
  • conglăsui
  • conglăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conglăsuire

etimologie:

  • vezi conglăsui
    surse: DEX '98 DEX '09

conglăsui

etimologie:

  • Con- + glăsui (probabil după limba germană übereinstimmen sau limba rusă soglasitsea).
    surse: DEX '09 DEX '98