O definiție pentru confruntativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confruntatív adj. m., pl. confruntatívi; f. sg. confruntatívă, pl. confruntatíve

Intrare: confruntativ
confruntativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confruntativ
  • confruntativul
  • confruntativu‑
  • confruntati
  • confruntativa
plural
  • confruntativi
  • confruntativii
  • confruntative
  • confruntativele
genitiv-dativ singular
  • confruntativ
  • confruntativului
  • confruntative
  • confruntativei
plural
  • confruntativi
  • confruntativilor
  • confruntative
  • confruntativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)