4 definiții pentru confrăție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confrățíe sf [At: GHICA, S. 462 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: con1- + frăție] 1 (Înv) Confrerie (1). 2 (Îrg) Societate studențească șovină care susținea supremația universităților germane.

CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).

CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confrățíe (înv.) s. f., art. confrățía, g.-d. art. confrățíei; pl. confrățíi, art. confrățíile

confrățíe s. f. → frăție

Intrare: confrăție
confrăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confrăție
  • confrăția
plural
  • confrății
  • confrățiile
genitiv-dativ singular
  • confrății
  • confrăției
plural
  • confrății
  • confrățiilor
vocativ singular
plural

confrăție învechit

  • surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Societate studențească șovină care susținea supremația universităților germane.
    surse: MDA2

etimologie: