5 definiții pentru confrăție

confrățíe sf [At: GHICA, S. 462 / P: ~ți-e / Pl: ~íi / E: con1- + frăție] 1 (Înv) Confrerie (1). 2 (Îrg) Societate studențească șovină care susținea supremația universităților germane.

CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).

CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).

confrățíe (înv.) s. f., art. confrățía, g.-d. art. confrățíei; pl. confrățíi, art. confrățíile

confrățíe s. f. → frăție

Intrare: confrăție
confrăție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confrăție confrăția
plural confrății confrățiile
genitiv-dativ singular confrății confrăției
plural confrății confrățiilor
vocativ singular
plural