5 definiții pentru confrăție
confrățíe sf [At: GHICA, S. 462 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: con1- + frăție] 1 (Înv) Confrerie (1). 2 (Îrg) Societate studențească șovină care susținea supremația universităților germane.
CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
confrățíe (înv.) s. f., art. confrățía, g.-d. art. confrățíei; pl. confrățíi, art. confrățíile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confrățíe s. f. → frăție
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: confrăție
confrăție substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | confrăție | confrăția |
| plural | confrății | confrățiile | |
| genitiv-dativ | singular | confrății | confrăției |
| plural | confrății | confrățiilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||