O definiție pentru confirmabil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confirmábil adj. m., pl. confirmábili; f. sg. confirmábilă, pl. confirmábile

Intrare: confirmabil
confirmabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confirmabil
  • confirmabilul
  • confirmabilu‑
  • confirmabilă
  • confirmabila
plural
  • confirmabili
  • confirmabilii
  • confirmabile
  • confirmabilele
genitiv-dativ singular
  • confirmabil
  • confirmabilului
  • confirmabile
  • confirmabilei
plural
  • confirmabili
  • confirmabililor
  • confirmabile
  • confirmabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)