2 intrări

12 definiții

conferențiá vi [At: AGARBICEANU, L. T. 147 / P: ~ți-a / Pzi: ~iéz / E: conferință] A ține o conferință (3).

CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.

CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.

CONEERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință, a vorbi în public despre un subiect. – Pronunțat; -ți-a.

conferențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 conferențiáză, 1 pl. conferențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să conferențiéze; ger. conferențiínd (-ți-ind)

conferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. conferențiéz, 3 sg. și pl. conferențiáză, 1 pl. conferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conferențiéze; ger. conferențiínd (sil. -ți-ind)

CONFERENȚIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A ~ pe tema...)

CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p.i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier].

CONFERENȚIÁ vb. intr. a ține o conferință. (< fr. conférencier)

A CONFERENȚIÁ ~éz intranz. (despre conferințe) A expune în mod public. [Sil. -ți-a] /Din conferință

*conferențiéz v. intr. (d. conferență). Barb. răŭ format. Confer, țin o conferență despre ceva științific. V. evidențiez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONFERENȚIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelége. (A ~ pe tema... )

Intrare: conferenția
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conferenția conferențiere conferențiat conferențiind singular plural
conferenția conferențiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conferențiez (să) conferențiez conferențiam conferențiai conferențiasem
a II-a (tu) conferențiezi (să) conferențiezi conferențiai conferențiași conferențiaseși
a III-a (el, ea) conferenția (să) conferențieze conferenția conferenție conferențiase
plural I (noi) conferențiem (să) conferențiem conferențiam conferențiarăm conferențiaserăm, conferențiasem*
a II-a (voi) conferențiați (să) conferențiați conferențiați conferențiarăți conferențiaserăți, conferențiaseți*
a III-a (ei, ele) conferenția (să) conferențieze conferențiau conferenția conferențiaseră
Intrare: conferențiere
conferențiere infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conferențiere conferențierea
plural conferențieri conferențierile
genitiv-dativ singular conferențieri conferențierii
plural conferențieri conferențierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)